Inca o data la mare

M-a intrebat multa lume cum este iarna la mare. Acum ca stiu, va pot raspunde.

Din punctul meu de vedere, odata ajuns acolo nici nu mai tii cont de faptul ca este iarna. Te bucuri de ceea ce vezi si atat. De ce? Pentru ca e o priveliste de nedescris. Nu poti face plaja, nu te poti balaci in apa, dar te poti bucura de frumusete. Este si frig, dar nici acest lucru nu mai afecteaza.

Cel putin eu asa m-am simtit zilele acestea. Cand m-am vazut pe malul marii pur si simplu m-am simtit bine. Am uitat de Bucuresti, de Ploiesti, de facultate, licenta, sanatate, probleme. Am uitat de tot. Eram numai eu si marea.

Am ajuns si in Vama Veche, unde privelistea nu este tocmai cea dorita, dar unde am alergat pe plaja, Alex a incercat sa faca broaste cu pietre (i-au iesit doar pe jumatate), am desenat in nisip, am luat si o scoica micuta (si acum o am in buzunarul de la geaca). Am fost si in Constanta, am stat si in Mangalia. Ne-am plimbat mult. Am vizitat oameni. Nu as avea ceva de rau de zis despre aceste zile. Si i le cam datorez lui Nechi. Fara el nu ajungeam acolo. Fara el nu ma simteam atat de bine. A avut si el partea lui de relaxare, la volan, ceea ce m-a bucurat mult.

Nu a fost pe deplin cum am sperat eu, stie el de ce, dar inteleg si eu ca unele lucruri nu se intampla cu una, cu doua si implica mai multe decat pare la o prima vedere. Oricum, nu as da zilele acestea pentru nimic si nu regret nicio secunda ca am plecat.

ps: Nechi nu m-a lasat sa fac ingerasi in nisip in principiu pentru ca m-as fi murdarit toata, dar mie mi se parea o idee foarte buna in acel moment. :))