Deci: am dat mega-examenul. Ne-am bucurat pentru o secunda cand l-am auzit pe prof spunand: "am pierdut subiectul". Ne-a trecut repede cand a inceput minunata numaratoare: Randul 1, Randul 2, Randul 3. Da, am dat examenul pe trei numere.
Am avut impresia ca un noroc chior m-a lovit cand am vazut ca am scapat de subiectele cu birocratia si conflictele. Inca o data teapa. Cand am auzit subiectele de la numarul meu, mi-am dat seama ca de fapt imi doream birocratiile si conflictul.
Am avut niste zile de c***t. De ce? Eu stiu de ce. Voi nu veti sti pentru ca ori de cate ori incerc sa vorbesc despre asta mi se arunca in fata niste chestii de imi piere tot cheful. Asadar, chiar mi-a pierit tot cheful si nu mai dezbat subiectul. Daca stau bine sa ma gandesc pot sa fac asta si la telefon sau face to face cu cine cred eu ca este cazul, sau pot chiar sa il dezbat si de una singura, desi nu stiu cat de sanatos ar fi pentru psihicul meu. Una peste alta, m-am cam saturat de niste chestii, chiar daca probabil, nici acum nu voi face nimic in sensul asta. Nu e nimic. M-am obisnuit sa le aud pe fete spunandu-mi ca sunt bleaga si ca "ar trebui sa invat sa spun nu". Problema e ca stiu, dar nu cui trebuie.
Zilele trecute am fost si pe la redactie si da, chiar imi e dor de acele trei luni cand ma duceam dimineata la sedinta si ma certa Victor ca nu sunt atenta la ceea ce se intampla in jurul meu, dupa care venea si glumea cum ca Mihai umbla cu alte fete cand nu sunt eu prin preajma; cand plecam pe teren cu Mihai si numai noi stim cat de distractiv putea fi. Ne intorceam in sediu pe la unu injurand ca nu ne ies subiectele, cu cearcane pana la genunchi dar multumiti cand reuseam sa scoatem un amarat de articol de 2000 de semne dintr-un subiect care nu promitea nimic. Cand o luam pe Roxu de mana si ne duceam la magazin sa cumparam chestii pentru toata firma, dupa care veneam in redactie si faceam misto de Cali. Cand stateam pe langa Cali si el scria foarte concentrat, iar eu ma duceam si ii spuneam ca nu imi convine cum suna nu stiu ce cuvant si el se apuca sa imi dea zece motive care l-au determinat sa foloseasca acel cuvant, dar ulterior il schimba dupa indicatiile mele. Da. A fost o vara super frumoasa (si nu am uitat ca am mers cu Roxu la mare unde ne-am distrat peste masura) si da imi e dor de zilele acelea.
Am inceput sa vad tot felul de chestii care au fost pana acum in fata ochilor mei dar pe care, pur si simplu, am refuzat sa le vad. Iar acum cand imi dau seama ca unii au avut dreptate, recunosc, nu imi pica bine dar asta este. Si eu mai gresesc. Am inceput sa imi si pun tot felul de intrebari si sa caut tot felul de raspunsuri, dar nici macar nu stiu daca vreau sa le primesc. Tot ce stiu e ca nu imi place cand ma simt de parca as fi ultima solutie pentru unii, nu imi place cum iese de fiecare data ca altcineva si cand pe mine nu ma intreaba nimeni ce vreau. Nu imi place cand stau mereu drepti in fata tuturor, iar daca vreodata spun "nu" toate astea se uita. Nu imi place nici ca am impresia ca nimeni nu prea ma mai intelege, nu prea mai intelege ce gandesc, ce vreau, in schimb toata lumea se preocupa sa imi arunce in fata tot felul de chestii, de parca indiferent de situatie, eu as fi oaia neagra.
Ma gandesc ca mai am putin si termin facultatea, gand de-a dreptul infricosator pentru mine si ma mai gandesc si ca e posibil sa imi iau la revedere de la maretul Bucuresti care, una peste alta, mie imi place si unde am trait chiar momente pe care nu cred ca o sa le uit prea usor, sau vreodata. Pe de alta parte nu cred ca o sa imi duca cineva dorul prea mult, dar astea sunt deja detalii cu semnificatie exclusiv pentru mine.
Dap. Inca un post in care mi-am expus frustrarile. Si partea rea este ca nu sunt nici un sfert din toate gandurile care nu imi dau mie pace. Dar nu e problema. Putin acum. Putin mai tarziu. Poate. Sau poate nu. Mai vedem. V-as spune ca va pup. Dar nu am dispozitia. Asa ca ma rezum la "O seara faina sa aveti".